Astăzi vă prezint o reţetă veche, veche....de pe vremea când copil fiind abia aşteptam să vină sarbătorile pentru ca mama să scoată din cămară forma de steluţe şi să ne facă nişte steluţe cu telemea. Vremuri tulburi când nu găseai lapte, ouă pentru a ne putea bucura de ele mai des...
Se amestecă foarte bine gălbenuşul cu laptele, lingura de ulei şi apoi se toarnă făina în ploaie, amestecând continuu pentru a nu se forma cocoloaşe. Cel mai bine ar fi să folosiţi blenderul.
Apoi adăugaţi albuşul bătut spumă, amestecând încet cu telul, pentru încorporare. În principiu, este vorba despre clasica compoziţie de clătite, doar ca aluatul trebuie să fie puţintel mai gros, ceva ca o smântână de ţară, grosă şi păstoasă.
Într-un ceaun se încinge mult ulei, după care se introduce forma de steluţe, lăsând-o cât mai mult, să se înfierbânte foarte bine
Se ia apoi forma infierbântată, se introduce în compoziţie, pentru scurt timp, şi când s-a prins din compoziţie pe ea, se scufundă în uleiul incins pentru câteva secunde, doar.
Aluatul va căpăta repede forma de steluţă şi se va scoate pe un prosop de hârtie pentru ca acestă să absoarbă excesul de ulei. Steluţa se va desprinde cu uşurinţă de pe formă. Tot aşa se va proceda în continuare până la terminarea compoziţiei şi obţinerea unui frumos platou cu steluţe.
Telemeaua se va da prin răzătoarea mică.
Se va lua apoi fiecare steluţă, obţinută prin procedeul descris mai sus, se va umple cu telemeaua rasă, iar în mijloc se va pune, mai mult pentru prezenţa estetică a produsului final, o bucăţică de măslină sau de gogoşar în oţet.
Poftă Bună!