Magiunul de prune se obtine prin fierberea indelungata a prunelor, fara adaos de zahar, pana se evapora toata zeama din fructe si se transforma intr-o pasta groasa. Nu e dificil de preparat, singura treaba complicata e ca trebuie supravegheat, ca pe masura ce scade sa il amesteci cu lingura, sa nu cumva sa se prinda de fundul cratitei si sa se afume.
Alege fructele cele mai coapte pentru magiunul de prune. Spala prunele, scoate samburii si pune cratita cu prune la foc moale.
Incet - incet, masa de fructe isi lasa zeama si incepe sa fiarba. Supravegheaza si amesteca mereu, cu lingura de lemn, sa nu se prinda de cratita si sa se afume, ca-i pacat de munca si de bunatate de prune.
Lasa la fiert pana scade cam la jumatate din cantitatea initiala, iar culoarea devine visiniu inchis. La final, magiunul arata ca o pasta groasa, vartoasa, care nu se prelinge din lingura.
Fata de reteta traditionala a bunicii de magiun de prune, mie imi place sa adaug la fiert un baton de scortisoara, iar cand magiunul e aproape gata, pun si o mana de miez de nuca.
Pune magiunul fierbinte in borcanele sterilizate, inchide-le bine cu capace si acopera-le cu un prosop gros sau o patura, sa se raceasca treptat, apoi depoziteaza borcanele in camara.
Magiunul il poti folosi apoi la gogosi, cornulete umplute, placinte sau tarte si clatite.
Desi la prima degustare imi ung repede o felie de paine proaspata cu unt si gem, de data asta am pregatit un desert care a mers de minune cu magiunul meu de prune: kaiserschmarrn cu magiun de prune.
Dumnezeiesc, atat mai spun! :)