Pe Tanase il apucau visele cand si cand insa de fiecare data cand visa ii aparea un lift in cap. Pur si simplu.
Uneori se afla singur in lift si liftul urca si tot urca cu el. Asa cum visa, Tanase parca era totusi constient si se intreba, cu o usoara teama, fiindca altfel stia ca nu avea cum sa se intample lucrul asta, daca va iesi cu liftul prin tavanul cladirii. De fiecare data insa liftul se oprea: ba la ultimul etaj, ba la penultimul.
Altadata cand visa, Tanase se afla intr-un lift mai ciudat, care nu o lua in sus sau in jos, ca toate lifturile din lumea asta, ci mergea pe lateral, cand usor mai jos, cand mai sus, precum intr-un carusel. Numai ca nu se afla afara ci undeva intr-un loc intunecat, precum Indiana Jones in pesterile in care erau fugarit de raufacatori.
Se mai intampla sa fie in liftul lateral, aceasta ciudatenie in lumea lifturilor, si sa se afle intr-o cladire uriasa de birouri, iar el, Tanase, sa se plimbe cu liftul lateral deasupra capetelor a sute de oameni ce stau la birouri si lucreaza, vorbesc, rad, se enerveaza, fac galagie, beau si mananca.
In alte vise, de aceasta data cand un lift conventional ii iesea iar in cale, si deci urca si cobora, ca orice om normal ce foloseste un lift, Tanase nu se mai afla singur: era cu mai multi co-pasageri de lift. Ba mergeau in sus si toti se speriau ca vor iesi prin tavanul cladirii si vor fi aruncati in aer, ba coborau cu viteza si urlau ca vor fi striviti si zdrobiti la impactul cu pamantul. Nimic din toate astea nu se intampla insa, iar Tanase se trezea impacat: speriat dar impacat ca n-a murit in vis.
Cam aceasta era lumea viselor lui Tanase iar Tanase nu stia cum sa le interpreteze. S-a interesat el cat s-a interesat, ba pe Internet, ba prin carti, ba a ajuns chiar si la psihologi: mai nimic insa nu l-a linistit in sensul de a gasi o explicatie calculata asupra viselor sale in care se afla mereu in lift. Toti veneau cu explicatii care mai de care insa Tanase simtea ca trebuie sa fie altceva.
Viata lui Tanase se scurgea cu bune si cu rele si liftul ii aparea in vise de cateva ori pe luna, uneori doar de cateva ori pe an. Insa un lucru era clar: atunci cand visa si-si aducea aminte dimineata ce a visat, era vorba de un lift. Tanase nu visa altceva decat ca se afla in lift.
Intr-o noapte, Tanase, plecat din orasul sau natal cu treburi pe la mare, intors la hotel dupa o masa cu colegii in oras, a visat iar ca se afla in liftul micut, fiindca mai mereu liftul din visele sale era micut. Si cum statea singur singurel in acest lift micut cu pereti maronii, Tanase urca si tot urca spre tavan, dar era calm: stia ca a mai avut acest vis si stia ca nu va iesi prin tavan sub nici o forma. Si liftul urca si tot urca si pana la urma liftul a intrat cu putere prin tavanul cladirii si l-a aruncat pe Tanase in aer. Ce vis neasteptat!
A doua zi dimineata, menajera ce a intrat in camera lui Tanase sa faca un pic de curatenie l-a gasit pe acesta intins pe spate, dezbracat de la brau in sus si plin de sange pe piept. Plin de sange si pe tavan si pe peretele ce marginea capatul patului sau. Ingrozita, menajera a urlat si a luat-o la fuga: dupa cateva minute au venit mai multi angajati ai hotelului sa vada despre ce e vorba.
Au intrat in camera, au vazut sangele de pe pereti si de pe tavan si pe Tanase, un barbat tanar, de 35 de ani, intins pe spate si plin de sange pe piept. Cand s-au apropiat si mai mult de el au fost in stare sa vada ca pieptul era crapat in dreptul inimii si acest mic dar important organ uman iesise putin din trup, cu varful, penetrand trupul lui Tanase. De fapt, Tanase avea inima iesita aproape jumatate din trupu-i.
In tot acest tablou plin de sange si de soc, undeva, intr-unul din colturile tavanului, statea chircit sufletul lui Tanase. Mic, aproape transparent, plangea si radea in acelasi timp. Nimeni nu-l vedea fiindca sufletul unui om disparut din lumea cea concreta nu putea fi vazut decat de alte suflete de oameni disparuti. Iar acum, in aceasta camera patrata dintr-un hotel de la mare, nu se mai afla nici un astfel de suflet.
Asadar, sufletul lui Tanase plangea si radea. Plangea fiindca isi dadea seama ca nu mai are trupul la dispozitie, ca s-a dus viata lui cea terestra si ca va trebui sa intre acum in alta viata.
Radea insa fiindca, in sfarsit, in sfarsit, dupa atatia ani de intrebari fara raspunsuri concrete, dupa atatia ani de bataie de cap si sute de vise cu lifturi ce urcau si coborau, ei bine, dupa atata timp scurs, acum sufletul lui Tanase descoperise misterul: liftul din fiecare vis era, de fapt, inima din pieptul lui.
Citeste aici Povesti colorate (1).
. Nu ma opresc, doar ca imi gasesc greu timp si mai ales timp inspirat, ca ala e foarte dificil in cazul meu.
. 
