Postat de cris2711 in Cu de toate pe 25 Feb 2015 | 2544 vizualizari
E important sa-ti dai credit tie insuti si atunci si cei din jur te vor aprecia la adevarata valoare.Cat timp nu reusesti sa te impaci cu E-ul tau,nu vei reusi sa deschizi nici o usa,nici macar usa spre sufletul tau....Cunoaste,apreciaza,stimeaza ceea ce esti tu si restul vine de la sine.
Buna completarea Cleme,scris si io in miez de noapte
Cris,Adele,Vladimir,Ildi
Rocsi multumesc frumos
De-a lungul vietii,am trait multe experiente ,placute ori mai putin placute,dorite ori neasteptate.
Sunt si acum lucruri care au ramas in stadiul de dorinta si care,probabil s-ar putea implini.
Rare au fost situatiile in care eu sa provoc lucurile sa se intample,cred ca mai mult am asteptat sa vina "lucrurile" la mine ))))
Toate aceste stari traite ma fac sa fiu chiar mai chibzuita decat eram inainte,ori asta nu prea e in avantajul meu.
Insa cred ca imi da mult mai multa siguranta de sine stiind ca nu prea m-am lasat influentata in deciziile mele,bune ori rele.
Dia imi placi ca esti originala,nu te abati de la ceea ce crezi tu ca este mai bun pentru tine.Imi amintesc´mereu de discutiile noastre pana in miez de noapte,de cate si mai cate ne-au surprins razand,sper sa revina acele vremuri in care vom putea sa povestim fara timp,fara responsabilitati...te pup dulce
Tu jumate ), CA CAm asa am asteptat si io, sa vina ele )
desi cu siguranta nu e o atitudine buna
Frumos Crisule, mi-a placut sa te citesc.
Crisule, ce frumos ai scris!
Unele usi pe care le deschidem, raman deschise, chiar daca ne straduim sa le inchidem.
Altele se inchid de la sine ca nu duc nicaieri, iar pe altele le inchid cei ce candva le-au deschis pentru a poposi doar atat cat sa le fie lor bine.
Ce multe ar fi de zis aici, dar din pacate n-am eu starea necesara sa dezvolt.
Iti doresc din tot sufletul ca noile usi deschise sa-ti aduca liniste, fericire si numai bine!
De fapt, zic şi eu, doar două uşi deschidem. Prima estea cea prin care păşim în viaţa asta, uşa care odată deschisă ne oferă posibilitatea de a pătrunde în casa vieţii, în camerele în care îi descoperim pe cei cu care vom vieţui vremelnic. Uşile secundare ale casei aproape că sunt insesizabile, deseori nici nu există (acolo unde e deschidere), relaţiile frumose făcându-le invizibile, căci pentru a ajunge în sufletele celor dragi, a celor ce te apreciază, nu ai nevoie de uşi, ci doar de paşi, drumul e deschis.
Şi mai apoi e uşa prin care ne naştem în veşnicie, uşa pe care mulţi o numesc moarte. Într-un fel poate că au dreptate, dar dacă cercetăm mai amănunţit, vom vedea de fapt că este doar trecerea din casa vieţii în împărăţia veşniciei. Cei ce deschid această uşă pregătiţi sufleteşte, nu doar de-o cameră/casă vor avea parte, ci de o întreagă lume plină de lumină şi bucurie.
Şi ar mai fi ceva. Dacă tot ne înconjurăm de uşi. Aş spune că mie îmi plac uşile cu fereastră, să poţi vedea prin ele lumina, să laşi lumina spre vedere, să simţi că dincolo de uşă e mereu ceva, un alt bun început.
Crisulino,nu prea cred ca e atitudinea potrivita cea adoptata de mine.
Mi-ar fi placut sa am mai multa indrazneala,sa ma las provocata in unele situatii care poate mi-ar fi schimbat viata,ori poate s-ar fi intamplat si acele licruri la care doar am visat.
Si mie mi-e dor de acele vremuri in care parca nu eram asa incorsetati de treburi,probleme ori lipsa timpulul.
Te imbratisez cu drag.
Vezi Padre,despre asta ziceam ieri.
Stii sa sintetizezi corect ceea ce este corect si de folos.Ai o viziune mult mai frumoasa asupra lucrurilor,dar asta se intampla cand si sufletul si mintea percep la fel rostul vietii,chiar si al mortii pana la urma.
Merisor multumesc frumos Nu era vorba de mine special in acest articol,e un fel de rezumat din ale vietii valuri.Din ce vad si in jurul meu
Padre ma bucur enorm de prezenta ta pe pagina mea,de cum ne-ai descris viziunea ta asupra acestui subiect,eu am simtit asa,am scris asa.
Dia zic si io ca toate vin mai la timpul lor:--*