Comentarii (84)
Ela, neaţa bună!
Poate că acest vis, de a avea o casă în afara oraşului, ţi se va îndeplini. Tu şi cei de lângă tine puteţi face acest lucru. Desigur, necesită efort, necesită răbdare şi putere. Ştiu, suntem privilegiaţi în multe aspecte, noi cei ce locuim la ţară, chiar dacă uneori suntem lipsiţi de câteva lucruri oferite de oraş.
Mă bucur şi eu că v-am regăsit la fel de voioşi!
Ma bucur ca au revenit cuvintele de suflet si autorul lor! Trec mai tarziu sa-l citesc in tihna
Buni am revenit, chit că-s mereu pe fugă. Când/cum doreşti, vorbele aici sunt. 
"Eu, în cireş, sunt acelaşi om ca şi pe sol, un om normal în căutarea lucrurilor ziditoare."
De acord cu tine,as adauga doar ca ai inca un suflet de copil,sa dea Domnul sa-l pastrezi cat mai mult timp.
Nu mai comentez ca noi doi scriem articole si la comentarii 
))
P.S. Daca avem uneltele necesare,parca-i pacat sa nu ne punem intr-o lumina favorabila)) bine ca asta se ruineaza la intalnirea reala,e alta treaba.
Spre exemplu, pe mine nu m-au gasit la fel ca-n virtual bucatarasii cand ne-am intalnit
Nu ştiu ce vrei tu să insinuezi, Dia, cu vorbitul/scrisul mult, că eu mă declar nevinovat
Să ştii că sufletul meu tânjeşte după seninul copilăriei. Şi numai în momentele în care mă regăsesc în acea stare minunată simt cu adevărat că am trăit clipa.
Bune-s şi pozele, dar eu nu sunt fotogenic, aşa că parcă mai curaj am cu mine, cel din real, asta chiar dacă felul cum arăt contează prea puţin.
Până la august nu ştiu ce să zic. Dar când vom sta de vorbă găsesc eu ceva să spun, măcar trei cuvinte, cum îmi e felul, desigur. 
Eu sunt numa' de jumatate nevinovata ))
"dar eu nu sunt fotogenic, aşa că parcă mai curaj am cu mine, cel din real"...e bine,eu nu sunt asa nebuna in real,parca mi-e mai usor cu tastele.
Sper sa stam de vorba in august ca deocamdata am un mare semn de intrebare legat de asta.
De ce semn de întrebare, Dia? Nu-ţi poţi lua liber? Dacă-s alte probleme, nu ştiu ce să zic, tu ştii mai bine. Oricum, un lucru e sigur, că dacă ne întâlnim, nevorbiţi nu vom rămâne, că ar fi culmea culmilor să se întâmple asta
frumoasa poza de printre randuri, frumoase momente si pretioase! O zi frumoasa si o saptamana minunata!
Mulţumesc frumos pentru apreciere, Corina! Minunată şi bună să fie săptămâna şi la casa ta!
Frumos relatat. Numai citind, imaginatia mea a fugit la copaceii din curtea mamei, acolo unde ma cataram si eu dupa cirese.Ce repede trec anii. O zi frumoasa,Padre!
Mulţumesc frumos, Geanina! Timpul trece, aşa este, dar uneori mai face câte o buclă în care ne regăsim amintirile şi trăirile copilăriei. Zi minunată să fie şi la tine!
Padre,liber o sa-mi iau,macar asa-mi iau cateva zile de concediu,asta cu conditia sa fiu harnica si sa-mi termin bilanturile pana atunci.
Problema e ca nu am cine sa ma insoteasca si drumul e foarte lung ca sa merg singura cu masina.
Am sperat ca ma va insoti sora mea,dar nu se poate.
Mai ramane varianta s-o "culeg" pe Mihaela in drum si macar jumatate drumul sa-l facem impreuna.
Nevorbiti nu ramanem clar ))))))
E, aşa da, vezi, parcă-i mai optimist tonul.
Stii tu ca supararea mea ar fi si mai mare daca nu as ajunge pentru ca am trait pe viu bucuria unei astfel de intalniri si anul asta nu prea-mi permit sa hoinaresc asa cum faceam de obicei.
Hristos a inviat !!!
Parinte , tocmai am citit o frumoasa povestioara care se aseamana mult cu 'Amintiri din copilarie ' de I. CREANGA ...mai astept si alte povestiri !!!
Ştiu, Dia. Eu am fost la două întâlniri anul ăsta, una la Bucureşti, aşa, pe negândite; cealaltă, la Slănic, incompletă, căci am stat doar câteva ore. De aceea îmi doresc participarea la Sătic, fiindcă e mai mult timp, e mai tihnit.
Adevărat a înviat! Delia, eu scriu cum mă pricep, din întâmplările simple ele vieţii mele, relatând cele pe care le simt. Mulţumesc frumos!
Sper Padre din tot sufletul sa reusim,dar uite ca din cauza ca nimeni nu e sigur,lucrurile se incheaga cam greu.
Din propria experienta iti spun ca si cele 3 zile vor fi putine)) si data trecuta parca tot nepovestiti am ramas unii
Dia, am să încerc să vobesc mai repede şi mai mult:" Deşi parcă văd că mă ruşinez şi nu mai zic nimic.
Lasa ca te inghiontesc eu ca sa-ti iasa )))))))))
Ai reusit sa-mi trnsmiti bucuria sufletului si simturilor. Nu m-am urcat intr-un pom din copilarie
Buni, aproape că mă simt vinovat că m-am urcat în cireş la vârta mea, dar crede-mă, a meritat din plin. M-am săturat de cireşele zemoase, m-am săturat de aerul curat şi de priveliştea oferită. Mă bucur că ma reuşit să-ţi transmit acea bucurie ce se găseşte numai în sufletele copiilor.
Buni,singura oara cand m-am urcat in pom a fost cand a vrut Bunica sa ma bata,ca prea o facusem de oaie
Odata un unchi m-a acuzat ca am mancat niste mere si nu erau coapte,nimic mai neadevarat,doar ar fi trebuit sa ma urc in pom ca sa fac asta si el stia ca nu ma urc in pom.
cat de frumos ne-ati purtat cu gandul ... asa trebuie si noi sa profitam de fiecare moment...sa imortalizam pe retina si in minte
Aşa este, Laura. Momentele speciale trebuie păstrate în "videoteca" sufletului, de unde, cu limpezimea minţii le putem viziona când dorim fără a deranja pe cei din jur. Mulţumesc frumos pentru trecerea prin pagina mea!
ULTIMELE COMENTARII
TOP
utilizatori
2418 puncte
1300 puncte
1146 puncte
259 puncte
253 puncte
CONTACT
Bucataras.ro
[email protected]
