Comentarii (84)
Neaţa bună, Claudia!
Bună dimineaţa,Padre! revin puţin mai târziu să citesc! Bine ai revenit!
Neaţa bună, Mihaela! Când poţi, sper să nu-mi fie ştearsă postarea. 
Bine v-am regăsit!
`neata buna,Padre !Te invidiez ca n-am fost si eu acolo sus in copac,dar gasesc eu un copac si ma urc......
Neaţa, Cleme! Doar ştii că mă urmăreşte norocul pe unde merg
Asta a fost prima tură, căci săptămâna asta se coc cireşii de iunie.
Macar ai cules de o portie de dulceata sau le-ai mancat pe toate?
Ce am cules, am adus acasă, doar aţi văzut pe-aci. Că am mâncat şi eu dublu
e altă poveste.
Eu n-am vazut nimic,e clar ca le-ai mancat....
Buna dimineata! 
Bine ai revenit cu momentele de lectura!
Ce frumos! Nu m-am mai urcat intr-un cires de cand eram copil, dar mi-ar placea!
Chiar am mâncat! Oricum a fost migălos, că cireşele amare sunt mici. Sper să am mai spor la celelalte, că-s mul mai mari. Adică spor la cules, că la mâncat.... .
Neaţa bună, Meri! Bine v-am regăsit! Eu n-am pregetat să mă sui până-n vârf, căci acolo erau cele mai gustoase. Şi cele simţite le-am descris cât de cât în blog, ca să ştiţi şi voi, să vă aduceţi aminte. Oricum, multă vreme n-am să mai fac nici eu asta, parcă văd că peste 30 de ani n-am să mai am acelaşi curaj
Buna dimineata ,Parinte!
Neata Padre!!! Chiar imi era dor sa citesc ceva scris de tine...bine ai revenit!!! Am vazut la Liliana ciresele, nu am mai mincat cirese amare din copilarie. Cind citeam rindurile te vedeam cu ochii mintii cocotat in copac si recunosc ca asi fi vrut sa vad o poza cu tine in copac mincind cirese Ultimele rinduri mi-au mers la suflet...
Bună să fie şi dimineaţa la casa ta, Lucia!
Bună dimineaţa, Simona! Ei, mai bine că n-am avut aparatul, că cine ştie, m-ar fi împins gândul apoi să pun vreo poză
Eu nu ratez ocazia niciodată de a da o raită prin copacii încărcaţi de fructe. Mă ajută şi vârsta, că la cei 18 ani ai mei nu e o problemă.
Mulţumesc frumos pentru apreciere! Ultimile rânduri reprezintă o "poză" de suflet. 
Neaţa! Parcă te văd în vârful copacului, cu mâna la frunte, ca şi un marinar în vârf de catarg, survolând cu privirea împrejurimile 
Buna dimineata!
Uneori si eu simt la fel. Cred ca n-avem nevoie de aparate sofisticate sa surprindem un moment, desi apare regretul dupa un astfel de lucru ca nu am impartit si cu altii magia acelei clipe. Totusi cred ca uneori e bine sa fii egoist, e bine sa ai fotografii doar ale tale la care sa poti reveni ori de cate ori ai nevoie fara sa utilizezi un computer sau un card. Acestea raman intodeauna mai vii decat cele inscriptionate pe un cd uitat. S-apoi impartasirea unei imagini prin viu grai pune la munca imaginatia si simturile.
Cristina, neaţa bună! Priveliştea a fost minunată iar aerul acela proaspăt de seara, combinat cu mirosul de verde a creat o stare minunată. Aş repeta această stare ori de câte ori mi s-ar ivi ocazia, e o stare în care te regăseşti în mod natural într-o natură care îşi oferă mereu darurile celor ce ştiu să le culeagă.
Alina, bună dimineaţa! Ştiu ce spui, pentru că eu taman am experintat această stare. De fapt mereu o experimntez. De pildă, am zis mereu să mai fac câte o poză grădinii mele, solarului, care arată minunat. Şi n-am făcut, căci gândul dintâi este de a mă bucura de frumuseţea, vigoarea şi gustul celor muncite, iar mai apoi pozele. E un fel de egoism, dar nu unul de condamnat.
Buna dimineata Padre! Bine ai revenit! Ne-ai lipsit cam mult de povestirile tale frumoase! Mi-ar fi placut in copac la asfintit!
Neaţa bună, Vladimir! Păi vezi doar de ce am lipsit, mi-am continuat copilăria Mulţumesc frumos pentru gândul bun!
Buna dimineata
Ma bucur ca ,dupa ce am trecut pe la laborator pentru niste analize,am gasit in sfarsit o lectura de savurat la cafea,ca-mi era cam dor de scrierile tale pentru suflet.
Uite vezi,daca n-ar fi fost tehnica,nu te-as fi putut citi si sa-mi incep ziua intr-un mod optimist.
....risipim clipa,risipim multe clipe de multe ori din diverse motive.Chiar de se mai intorc,contextul e altul,noi nu mai suntem la fel.
Recunosc ca aparatul foto este un prieten foarte bun pentru mine.
Imi place sa pastrez anumite imagini printre care sa colind in zilele nostalgice sau pentru vremuri cand memoria obosita va avea nevoie de cate-o scanteie pentru a-si aminti anumite trairi.
Dar imi place si sa impartasesc imagini mai deosebite,aici facand abstractie de faptul ca noi,bucatarasii risipim si ispita cu ajutorul fotografiilor.)
Tare mi-ar fi placut sa surprind acea imagine cu taica parinte cocotat alaturi de niste copii in varful ciresului,bucurandu-se la fel ca ei de gustul aparte al cireselor
Zi frumoasa Padre si vino mai des pe la noi
Citind, am simtit si eu maretia serii de vara. Din pacate, mi se intampla rareori sa traiesc acest sentiment. De aceea imi doresc cu ardoare o casuta departe de oras .
Ma bucur ca ai revenit
Neaţa bună, Dia! Ei, am să încerc să trec mai des, asta chiar dacă deseori treburile nu-mi permit să intru şi să comentez. Ştii doar că nu merg cu jumătăţi de măsură, ori treabă, ori hlizeală, pardon, gătit
Dia, aparatele foto ori camerele de fimat au rostul lor. Numai că uneori noi dorim să prindem în ele doar stările ce ne scot în evidenţă părţile bune, frumoasă. Ba mai mult, deseori apelăm la alte tehnici pentru a retuşa ceea ce credem noi că "nu dă bine". Ori ochiul surprinde naturalul, mintea percepe realul şi sufletul simte firescul. De aceea uneori e nevoie să închidem aparatele şi să repsirăm pur şi simplu, să vedem cât poate ochiul să răzbată, să ascultăm cât urechea poate distinge, să simţim la maxim acele lucruri care aduc linişte minţii şi mângâiere sufletului.
Eu, în cireş, sunt acelaşi om ca şi pe sol, un om normal în căutarea lucrurilor ziditoare.
ULTIMELE COMENTARII
TOP
utilizatori
2418 puncte
1300 puncte
1146 puncte
259 puncte
253 puncte
CONTACT
Bucataras.ro
[email protected]
