Comentarii (47)
Din pacate in ultimul an nici in concediu nu m-am odihnit.. am luat concediu doar ptr ca aveam o alta treaba acasa.. Sper sa se merite, si sa ne gasim linistea in realizarea acestui proiect care ne ocupa atat de mult timp si energie.. Din pacate nu toate tin de noi.. dar, suntem optimisti! 
Sa fim sanatosi, ca le-om face pe toate.. dar din pacate, se pare ca voi incepe iar cu drumuri prin doctori.. 
Sim0,imi pare rau ca-mi spui asta
Cunosc zilele astea in care deabea te mai tarasti pana acasa....tocmai asa sunt si eu in seara asta...cu 30 paciente si 5 medici si eu sunt una singura, lucrez in unele zile in 3 locuri de munca...uneori ies din sala de operatii, ajung pe sectie si-mi fac treaba si acolo, primesc urgentele si tot asa...Cand alerg pana nu-mi mai simt talpile, cand primesc indicatii din toate partile, cand trebuie sa nu faci nici o greseala, cand trebuie sa zambesti mereu, sa fi amabila si sa multumesti pe toata lumea, cand daca te cuprinde oboseala si simti ca te prelingi pe langa pereti si lumea intepreteaza ca nu esti amabila si draguta...si lista poate continua la nesfarsit. Ma bucur ca poti sa spui ca-ti mai iubesti meseria...eu nu mai pot spune asta...poate daca actele tale ar prinde viata si ar incepe sa urle, sa fie nemultumite, sa te jigneasca, sa te umileasca...dar asa, ele stau cuminti si isi asteapta randul...Seara frumoasa Dia scumpa. 
Traim intr-o lume nebuna, nebuna...
Simona te inteleg perfect.
Nu uita ca eu nu lucrez doar cu acte,lucrez si cu oameni,care de cele mai multe ori pretind,fara sa dea nimic in schimb,ca sunt nazurosi,ciudati si de cele mai multe ori nu au respect si intelegere pentru ceea ce facem.
Dar nu generalizez,pentru ca sunt suficienti care sa echilibreze balanta.
Pupici
Recunosc ca am avut o perioada buuuna de timp cand credeam ca nu mai ies la liman. A fost perioada cand imi dadeam gradele. Foarte multa alergatura...ma gandesc a a fost tare greu pentru ca s-a suprapus si cu perioada cand Mara era mica. Acum as putea spune ca e altfel. Nu ca ar fi mai usor...dar poate imi prioritizez mai bine lucrurile. La noi se mai poate. Dar cum spuneai si tu Dia, munca de la scoala se continua acasa ( si aici ma gandeam la o oarecare lejeritate) si de multe ori dupa 10 seara, cand lucrurile pentru familie sunt aranjate si-mi ramane timp. Ce reclam? oboseala...pe care am imbracat-o si pe care nu o mai simt uneori. 
Asa este Liliana.mereu spunem ca suntem destul de intelepti sa ne gestionam timpul si prioritatile,dar mai mereu cadem in capcana lui.
Si apoi,in alta ordine de idei,asa cum spuneai,oboseala devine dusmanul nostru numarul unu.
In conditii de stres si oboseala,reactiile si judecata nu mai sunt aceleasi.
Draga mea,draga
Mena
Chiar daca nu muncesc te cred si te inteleg pentru ca intr-un fel mama este intr-o situatie asemanatoare. Mereu pusa pe ganduri, cu griji ca ce va fi maine la munca, cum va rezolva problema, de multe ori nu mi are timp nici macar sa imi dea un telefon la pauza sa vada ce fac asa cum facea alta data. Probleme cu bunicii mai nou si uite asa intr-un stres continuu, ceea ce nu este bine, dar uneori nu avem de ales. Iti doresc sa ai putere si sa iti iese toate asa cum iti doresti
Multumesc Rocsi scumpa.Putere de munca-i doresc si mamei tale si sa treceti cu bine peste toate problemele.
Stii,chiar azi,dupa tot efortul asta supraomenesc,in doua cuvinte sefa a facut ca tot ce am facut sa para praf in vant
Frumos ai scris draga mea , te pup
Si acum vine partea a doua 
invata sa relativizezi lucrurile, iti va schimba viata, viata nu este cum credem noi: mereu agasanta, in galop, plina de noi si problemele noastre....universul asta e enorm, in jurul nostru e plin de frumusete, de muzica buna, de carti superbe, de peisaje minunate dupa colt care asteapta sa fie descoperite...fa-ti zilnic oricat de ocupata ai fi 30 minute pt tine in care faci ce vrei tu, numai pt tine, e pur si simplu o gestiune de timp. Incepe ziua cu ceva ce iti place o sa schimbe totul , bucura-te de clipele marunte, fa iesiri cu prietenele viata e plina de frumuseti
Eu am doua faze cand vad jumatatea goala a paharului si am si asta e evident si vad oboseala si zecile de km facuti zilnic cu masina, si munca casnica, si efortul fizic si zadarnicia lor cumva si ma apuca frica si imi spun ca nu pot sa cad in capcana asta si atunci repede caut tot ce e frumos si motivant si sunt mii de lucruri frumoase care le depasesc pe cele rele trebuie doar sa avem ochi sa le vedem
Sylvia ,mare dreptate ai.
Dar partea rea este ca de multa vreme nu mai gasesc acel "ceva frumos si motivant",acel ceva care sa ma motiveze si sa-mi distraga atentia.
Si eu stiu prea bine ce-mi lipseste,dar deocamdata nu vad o rezolvare.
Pupici draga mea
Cat de bine cunosc sentimentul ca n-am sa pot respecta un anumit termen... Din fericire, programul meu nu este unul extrem de incarcat decat la final si inceput de luna, cand trebuie sa cumulez toate datele din luna , de la toti colegii. Si cum ai mei colegi nu stiu sa lucreze cu un program nici dupa 5 ani de utilizare, eu trebuie sa fac si munca lor, daca vreau ca datele sa fie corecte Dar cel mai greu este cand mi se cere de la centru o situatie complexa , iar termenul de raportare este maxin a doua zi...
Ina,cel mai frustrant este cand pe cei cu care colaborezi ii doare la basca de ce avem noi de facut ,mai ales daca nu le spunem ca e nesimtire din partea lor sa profite de bunavointa si bunul nostru simt.
Cum sa ai timp de tine sa-ti faci o placere si cum sa nu fi obosita cand nu mai avem la dispozitie decat 16 ore traite zilnic (altfel 24 de ore)cand sa poti termina o sarcina de serviciu cand nu ai cum sa mai imparti orele din acea zi??In 16 ore sa muncesti sa te odihnesti si sa mai ai si timp liber pentru cei dragi!!!!!!!!! nu, este imposibil asa ceva.Normal sa fii cu nervii intinsi la maxim sau sa faci anticamera la consultatii medicale (evident sa ai timp).Sincer ma rog zilnic sa am putere sa apuc sfarsitul acestui an sa pot iesii la pensie dar sincer cele care sunteti inca tinere si mai aveti inca ani buni de lucrat va compatimesc
nu stiu cum o sa fie dar cei care au luat aceasta decizie cu iesirea la pensie pentru femei la 62 sau 65 de ani e o mare porcarie. Simt ca nu mai am putere sa-mi rezolv problemele zilnice in conditia in care totusi omenirea a evoluat din toate punctele de vedere si la asta ma refer la faptul ca exista tehnica in bucatarie cu spalatul rufelor si calcatul care iti ia ceva timp sa le rezolvi ca si asta face parte din programul administrativ al fiecarei familii deci nu e de neglijat.Zilnic eu ma scol dimineate la ora 5 si seara pe la ora 12 noaptea ma gandesc daca mai am ceva de terminat pe acea zi.Si a doua zi o luam de la capat.Dia draga mea iti doresc sa ai sanatate si putere sa le duci pe toate.Si inca un lucru eu nu il fericesc pe cel care sta si ia banii degeaba nemunciti ca Dumnezeu are pentru fiecare partea lui
Dincolo de haosul legislativ intentionat (zic eu), dincolo de stresul poate firesc al meseriei tale , dincolo de lipsa vietii personale , poate ca tu poti spune cu inima impacata: traiesc totusi printre oameni!Mie asa mi s-a parut si nu-i putin lucuru in zilele noastre , te rog sa ma crezi.Eu am ajuns sa privesc cu nostalgie anii in care eram muuult mai jos in aceasta mincinoasa ierarhie sociala, dar eram inconjurat de oameni . Sigur vei spune ca este mai important sa te implinesti in plan profesional . Da , este , dar a meritat pretul pe care l-am platit si il tot platim!? Poate ca este unul dintre motivele pentru care cei tineri nu sunt dispusi sa ne ia jugul in carca, slabindu-ne povara si sa traga caruta mai departe!Capul sus, Dia si nu mai fi atat de competitiva in toate , caci nu merita orice tinta toata determinarea de care esti tu in stare!
, daca iti place ce faci si inca rezisti e bine
Mihaela,inca imi place si sper sa mai rezist inca cativa ani 
Costel,multumesc pentru comentariul si incurajarea ta.Nu l-am vazut la momentul respectiv,dar prinde la fel de bine si acum
ULTIMELE COMENTARII
La Multi Ani,
Sărbătoriților de astăzi
TOP
utilizatori
1103 puncte
1014 puncte
165 puncte
133 puncte
126 puncte
CONTACT
Bucataras.ro
[email protected]
