Postat de portiadelumina in Cu de toate pe 17 Apr 2013 | 2547 vizualizari
N-am cuvinte,sau am dar nu le gasesc acum sa zic ceva,poate doar atat,e adevarat ''E drept,nu sunt frumoasa ca si trupul,dar la cat sunt de ingrijita...''degeaba exteriorul e imaculat,straluceste,daca la interior s-a strans toata mizeria,uratenia si tot ce-i mai rau.....
`neata ,Padre !
Buna dimineata!
Neaţa bună, Cleme! Tot ai zis ceva-ceva şi poate mai zici, când vei mai avea timp.
Neaţa bună, Claudia!
Uneori si tacerile spun multe !
E adevărat Cleme, e foarte adevărat.
Buna dimineatza.Da suntem oameni si cu voie s-au fara voie gresim.Daca mergem la spovedit este bine sa ne asumam toate greselile facute .Dar sa nu marturisesti cu ce ai gresit si sa le tragi dupa tine mai departe de la an la an eu consider ca inca nu este bine.Atunci mai bine stam acasa daca nu suntem in stare sa ne deschidem sufletul cu adevarat si sa ne asumam greselile savarsite.
O lectie, un exeplu...
De aceea este bine sa-ti lasi povara pacatelor, sa o dai jos din spate si sa te eliberezi de ea.
Multumim parinte !
Bună dimineața!
Bună dimineaţa, Ica Mărturisirea este în primul rând posibilitatea omului de a se privi cu adevărat pe sine în ochi, să se vadă corect, să-şi dorească corectarea acelor lucruri ce-i aduc suferinţă sufletească, ce-i pot aduce suferinţă trupească. Şi, mai apoi, este posibilitatea de a privi spre Cer, spre refacerea legăturii fireşti cu El.
Mulţumesc şi eu, Laura! Într-adevăr, povară este cuvântul potrivit pentru apăsarea primită de la păcate, o povară pe care mulţi o poartă o viaţă întreagă, una de care se poate scăpa uşor, acolo unde este voinţă şi credinţă.
Neaţa bună!
Vezi, Padre eu aici încă mai trebuie să muncesc, adică la mărturisere în fața altcuiva, decât mie. Am fost educată altfel și îmi este destul de greu să înțeleg. Din această pildă una dintre concluzii este, că e mult mai greu să mărturisești păcatul cel mare, mai ales unui preot prieten, deși poate pentru unii e mult mai ușor. Inițial nu am vrut să comentez, dar... Sper că ai înțeles ce am vrut să spun! O zi frumoasă!
Ştiu Cristina. Dar ştii, şi eu îmi mărturisesc păcatele tot unui preot, şi-mi este prieten. Partea frumoasă este că prietenia nu este ştirbită, ba aş putea spune că este întărită prin încrederea ce se acordă reciproc. Sfatul de după vine cu dublă valoare, căci vine atât de la preot cât şi de la prieten.
Eu ştiu că ai fost educată într-un alt sistem, dpdv al acestui aspect, dar unele lucruri se pot completa, perfecţiona, inclusiv cele sufleteşti, spirituale.
Am zis eu că poate vreodată vom vorbi, aşa că pregăteşte întrebările, dacă ai
Zi minunată să ai!
Mulțumesc, Padre! Am să-mi pregătesc temele, conștiincioasă!
Aşa să faci, Cristina. Sper că am să ştiu să răspund
Buna dimineata!
Cat adevar!! Ne simtim atat de bine cand ne descarcam constiinta, incat parca renastem, cel putin eu cam asa m-am simtit de curand si multumesc celui care m-a ascultat si incurajat!
Buna dimineata Padre!
Buna dimineata!!!
Buna dimineata Padre
Stii ca am mai comentat eu asupra acestui subiect.
Un subiect care nu poate fi tratat cu prea multa usurinta.
Am mai spus ca,din varii motive,niciodata marturisirea nu a fost ceea ce mi-as fi dorit sa fie.
De aceea si acum,cand ma pregatesc sa fac acest lucru,am o stare de neliniste si asta nu din cauza celor ce le-as avea de marturisit,ci din cauza faptului ca nu pot sa ies de acolo cu sufletul atat de usurat cum mi-as dori.
Un lucru facut de mantuiala nu-mi poate aduce liniste sufleteasca.
Zi frumoasa Padre
Buna dimineata,Parinte!
Stiu Parinte dar daca nu marturisesti cum potzi privi spre cer s-au in jurul tau
Buna dimineata , Parinte !!!Frumoasa istorioara si potrivita pentru aceasta perioada de pregatire pentru noi pacatosii. Cred ca fiecare ne regasim ...vine vicleanul si ne sopteste sa nu spunem tot , ne da rusine pentru faptele noastre , mandrie , cate nu ne sopteste necuratul , nu vrea sa ne curatim , sa ne usuram de povara grea a pacatelor .Nu trebuie sa ne scuzam pentru nimic ci sa ne acuzam pentru tot ce am facut , trebuie sa ne rusinam cand gandim si facem pacatele ...
Sa ne ajute Dumnezeu sa facem o spovedanie sincera si sa putem iesi usurati si linistiti sufleteste ,impacati cu Dumnezeu si cu noi insine .Sa fim convinsi ca nu preotului marturisim pacatele ci Lui Dumnezeu ...preotul este doar intermediarul .Sa ne dea Bunul Dumnezeu multa credinta , nadejde si dragoste .
Doamne Ajuta !
Ştiu Meri, se zice că mărturisirea curată este o renaştere, iar atunci când lacrimile o însoţesc, e ca un botez continuu, o curăţire permanentă. Povara lucrurilor ce uneori ne apasă, cea care nu poate fi spusă oricui/oricum, este de multe ori peretele ce ne împiedică să vedem orizontul, este piedică în calea adevăratei speranţe.
Zi minunată să ai!
Neaţa bună, Vladimir!
Zi bună la casa ta, Simona!