Postat de portiadelumina in Bucataras hai hui pe 27 Mai 2013 | 2514 vizualizari
Adevărat a înviat! Delia, aşa cum am spus deseori, lucrarea ogorului ar trebui să fie dorinţa omului bun, a omului care-şi doreşte rod îmbelşugat sub lumina venită de sus.
Săptămână bună să fie la casa ta!
Mulţumesc frumos, Cris!
buna dimineata
Bună să fie şi dimineaţa ta, Ela!
cat de frumos,citesc cu mare drag fiecare articol
Cris, mă bucur că-ţi plac scrierile mele, care-s întâmplări reale, trăiri sincere şi simţiri ale sufletului.
Un articol profund... si tare adevarat!! Imi place sa cred ca-s o flacara vie... Chiar zilele trecute o colega imi spunea ca ar fi bine ca copii sa-mi mosteneasca ochii, nu doar ptr ca-s verzi ci ptr ca au o lumina in ei Cred ca lumina aia este speranta.. optimismul.. fara de care m-as topi!
Zi minunata
Simo, te cred şi dacă nu ne-am văzut vreodată, paote fi citit şi-n vorbele scrise asta, ba chiar şi în glas, când am vorbit. E bine să crezi asta, e frumos că văd ceilalţi asta. Pentru a putea merge prin bezna problemelor inerente e nevoie de lumina sufletului.
Zi bună să fie la voi!
Mulţumesc, Rocsi!
Mulţumesc frumos, Bianca!
Intotdeauna mi-au placut oamenii care emana o caldura aparte,cu chipul luminos si scantei in priviri,care nu-ti refuza apropierea.Te simti bine in preajma lor,te molipsesti de linistea lor interioara si poti sa zambesti.Oameni care daruiesc din flacara sufletului lor neconditionat.
Dar sunt atat de putini acestia,asa ca ar fi bine sa ne ingrijim de propria flacara.
Cu toate acestea, Dia, adică cu toate cele frumos scrise, te contrazic un pic la sfârşit. Zic asta că pe lângă grija faţă de propria lumină, să încercăm să nu o stingem nici pe a celor din jur. Ori mai bine, ideal ar fi să putem sta unii lângă alţii, toţi, pentrua crea acea mare de lumină, pentru a le oferi lumină şi celor ce sunt în întuneric.
Zic sa ne ingrijim de propria lumina,pentru a le da speranta si celor din jur si pentru a trai in liniste sufleteasca,asta nu poate fi decat bine si pentru ceilalti.
In ce ma priveste,uneori abia palpaie,dar ma straduiesc s-o resuscitez )))))))
Ei, Dia, vezi că se poate.
"Ardeau luminile în candelele celor ce primiseră lumină, jucau luminile pe chipurile ce purtau lumina. "
...ochii mei joaca-n lacrimi....
Mulţumesc frumos, Gaby! Mă bucur că ţi-au plăcut rândurile mele gânduri.